Mătasea este o fibră proteică naturală extrasă din substanța secretată de viermii de mătase. Este fibra cea mai apropiată de pielea noastra si contine 18 aminoacizi benefici organismului uman. Toate acestea au adus mătăsii reputația de regină a fibrelor.
Structura chimică:
– mătasea naturală este o fibră proteică
– componenta de bază a fibrei se numeşte fibroină
– cel mai important însoţitor al fibroinei este sericina – o substanţă cleioasă solubilă care poate fi îndepărtată prin fierbere în soluţie apoasă de săpun; procedeul se numeşte degomare, iar filamentele obţinute poartă denumirea de mătase degomată;
– fibra mai conţine şi alte substanţe însoţitoare: pigmenţi, apă, substanţe minerale, substanţe extractibile (hidrocarburi, alcooli graşi)
Fibrele brute ale firului matase sunt constituite din două filamente de fibroină sudate între ele cu sericină (substanță cleioasă de natură proteică), care se îndepărtează prin degomare. Este singura fibră naturală sub formă filamentară. Filamentul continuu obţinut după devidarea gogoşilor de mătase produse de larvele fluturilor Bombyx mori conţine fibroină de culoare albă (75 %) şi sericină (25 %) a cărei culoare depinde de specia viermilor.
Fibra de mătase este foarte higroscopică: poate absorbi apă până la 30 % din masa sa şi are repriza 12 %. Este slab conducătoare de căldură, puterea sa calorică este foarte mare. Arde greu, lungimea fibrei dintr-o gogoaşă: 800-1500m, este fină (fineţea depinde de provenienţă şi de varietatea larvei, de ex.: mătase din Italia – 1,75 den, mătase din Japonia — 1,4 den, mătase din China — 1, 15 den, mătase din Canton — 0,9 den), este elastică (filamentul se poate alungi 15 % şi revine la lungimea iniţială), suplă, albă lucioasă, uşoară (1000 m de fir — Nm 3000 — cântăresc 0,3 g; 1 kg de mătase acoperă distanţa Paris-Moscova).
Densitatea mătăsii este de 1,3–1,37 g/cm3 la mătasea brută şi 1,25 g/cm3 la mătasea degomată. Este de 3 ori mai rezistentă la rupere decât lâna: tenacitatea: 24,5–39,5 cN/tex în mediu uscat şi 22–35 cN/tex în mediu umed, deci pierde din rezistenţă în mediu umed; alungirea la rupere: 17–25 % în mediu uscat şi 30 % în mediu umed; modul de elasticitate: 8,5 N/tex.
Diametrul fibrelor este de 20–30 µm la partea exterioară, de 30–40 µm la mijloc şi de 17–25 µm la partea inferioară.
Mătasea are rezistenţa la rupere cea mai mare dintre fibrele naturale, ajungând până la 46 daN/mm2; în stare de imersie aceasta scade cu circa 13%, iar prin degomare pierderea de rezistenţă este de 30%.
Modulul de elasticitate variază între 700 şi 864 daN/mm2
Culoarea mătăsii naturale:
Culoarea mătăsii brute este dată de pigmenţii din sericină (galben, galben-verzui sau albă), după degomare, mătasea este alb strălucitoare.
Aspectul microscopic al matasii:
- în sectiune longitudinală -mătasea nedegomată se prezinta sub forma a două filamente lungi îndepărtate între ele de sericina, mătasea degomata, este tubulară, netedă, uniformă, transparentă, iar cele două filamente sunt independente.
- în secțiune transversală-cele două filamente triunghiulare sunt reunite de sericină, prezentată printr-un contur negru